Cunoaște instrumentul de investiții care a devenit popular în ultimii ani printre investitori, datorită posibilităților sale de diversificare și a costurilor de întreținere reduse.
Un fond tranzacționat la bursă (ETF) este o colecție diversificată de active care urmărește un sector, indice, grup de mărfuri sau alte active. ETF-urile pot fi cumpărate sau vândute la bursă la fel ca acțiunile companiilor. Componența acestora diferă de la un ETF la altul, în funcție de strategia creatorilor săi. În acest fel, un fond tranzacționat la bursă poate urmări orice instrument financiar, pornind de la prețul unui indice sau a câtorva acțiuni până la o colecție mare și diversă de active. ETF-urile pot fi, de asemenea, structurate pentru a oferi expunere la metale prețioase precum aurul și sectorul mărfurilor. ETF-urile sunt numite fonduri tranzacționate la bursă, deoarece sunt tranzacționate la fel ca acțiunile corporative.
Tipuri de ETF-uri
- ETF-uri pe indici
ETF-urile pe indici sunt cel mai comun tip de fond tranzacționat la bursă. Acestea sunt alcătuite din acțiuni sau alte instrumente financiare care fac parte dintr-un indice de piață, cum ar fi S&P 500 sau FTSE 100. Scopul ETF-urilor pe indici este de a urmări performanța pieței și de a obține rezultate apropiate de indice.
- ETF-uri sectoriale
ETF-urile sectoriale se concentrează pe o anumită industrie sau sector al pieței, cum ar fi tehnologia sau industria medicală. Ele atrag atenția investitorilor care doresc să se concentreze pe o anumită industrie sau sector de piață, dar nu doresc să cumpere acțiuni individuale de fiecare dată. Cu toate acestea, ETF-urile sectoriale pot fi mai riscante decât cele pe indicii bursieri, deoarece sunt mai expuse schimbărilor dintr-un anumit sector.
- ETF-uri pe obligațiuni
ETF-urile pe obligațiuni oferă expunere pe obligațiunile emise de guverne, companii sau instituții financiare. Sunt atractive pentru investitorii care caută un venit relativ stabil din investiții. Cu toate acestea, uneori ETF-urile pe obligațiuni pot fi mai riscante decât ETF-urile pe indicii bursieri, deoarece obligațiunile emise de companii sunt expuse, de exemplu, la riscul modificării ratingurilor de credit și astfel să scadă performanța acestora.
- ETF-uri pe mărfuri
ETF-urile pe mărfuri oferă expunere pe piața mărfurilor precum metalele prețioase, petrolul sau cerealele. Ele pot fi o alternativă pentru investitorii care doresc să profite de potențiala creștere a prețurilor mărfurilor, dar nu doresc să investească fizic în mărfuri. Cu toate acestea, trebuie amintit că prețurile mărfurilor sunt caracterizate de o volatilitate mai mare comparativ cu celelalte active financiare.
Avantajele și dezavantajele investiției în ETF-uri
Avantaje
- Ușurința de tranzacționare și costurile reduse per tranzacție: ETF-urile sunt foarte ușor de cumpărat și vândut, deoarece sunt tranzacționate la fel ca acțiunile. În plus, costurile de tranzacție sunt de obicei mai mici decât fondurile mutuale clasice, ceea ce înseamnă că investitorii pot economisi din comisioanele asociate cu vânzarea și cumpărarea.
- Acces la o varietate de piețe și industrii: ETF-urile oferă investitorilor acces facil la o varietate de piețe și industrii la care altfel ar fi dificil sau costisitor să aibă expunere. Acestea pot fi, de exemplu, piețe externe, sectoare din tehnologie sau materii prime.
- Diversificarea portofoliului: ETF-urile sunt de obicei alcătuite din mai multe acțiuni sau obligațiuni diferite, ceea ce înseamnă că investitorii își pot diversifica cu ușurință portofoliile, reducând astfel riscul investițional.
Dezavantaje
- Incontrolabil: investitorii în ETF-uri nu au de obicei control asupra acțiunilor sau obligațiunilor din care fondul tranzacționat la bursă este alcătuit. Aceste decizii sunt luate de administratorul ETF-ului, care are sarcina de a alinia compoziția portofoliului cu obiectivele acestuia.
- Riscul de direcționare: ETF-urile care se concentrează pe o singură piață sau industrie sunt mai susceptibile de a fi afectate de schimbările din acel sector decât ETF-urile diversificate. Aceasta înseamnă că, în cazul unei tulburări bruște pe o anumită piață, investitorii în astfel de ETF-uri pot suferi pierderi mai mari.
Modelele de ETF-uri cu distribuire sau acumulare
ETF-uri cu acumulare
ETF-urile cu acumulare reinvestesc dividendele și veniturile generate, în loc să le fie plătite investitorilor. În acest fel, valoarea activului net (NAV) a ETF-ului crește, oferind investitorilor o creștere a valorii portofoliului lor.
Avantaje:
- Creșterea potențială a valorii activului net al ETF-ului
- Investițiile pe o perioadă mai lungă de timp pot genera randamente mai mari prin reinvestirea dividendelor
Dezavantaje:
- Nu oferă acces direct la plățile de dividende
- Evaluările ridicate ale NAV pot însemna că acumularea ETF-urilor are un preț mai mare decât distribuirea ETF-urilor
ETF-urile cu distribuire
ETF-urile cu distribuire plătesc investitorilor dividende și veniturile generate de fond. Investitorii se pot bucura de plăți regulate de dividende din fondul tranzacționat la bursă.
Avantaje:
- Acces direct la plata dividendelor
- Asigurarea unei surse stabile de venit pentru investitor
Dezavantaje:
- Nu reinvestesc dividende, ceea ce poate însemna o creștere potențială mai mică a valorii activelor nete a ETF-ului
- Strategii de investiții mai puțin flexibile: ETF-urile cu distribuire tind să aibă strategii de investiții mai puțin flexibile decât cele cu acumulare. Li se cere să plătească dividende în mod regulat, ceea ce înseamnă că trebuie să investească în companii care plătesc dividende
ETF-uri cu replicare fizică și ETF-urile cu replicare sintetică
ETF-uri cu replicare fizică
ETF-urile cu replicare fizică sunt fonduri tranzacționate la bursă care investesc în active reale, cum ar fi acțiuni ale companiilor, obligațiuni sau mărfuri. Cu alte cuvinte, pentru ETF-urile fizice, fondul cumpără de fapt active pentru a reflecta compoziția indicelui pe care dorește să-l urmărească. De exemplu, dacă un ETF cu replicare fizică este conceput pentru a urmări indicele S&P 500, fondul cumpără de fapt acțiuni ale companiilor din acel indice pentru a reflecta compoziția acestuia.
Principalul avantaj al ETF-urilor cu replicare fizică este că investitorii sunt asigurați că fondurile lor sunt susținute direct de active reale, ceea ce înseamnă că investițiile lor nu sunt expuse riscului de contrapartidă. Cu alte cuvinte, investițiile sunt protejate împotriva posibilului faliment al unui furnizor de servicii financiare.
Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că ETF-urile cu replicare fizică sunt mai puțin flexibile ca structură decât cele sintetice, ceea ce înseamnă că pot fi mai puțin adaptabile la piețele în schimbare sau la obiectivele investitorilor.
ETF-uri cu replicare sintetică
ETF-urile cu replicare sintetică, pe de altă parte, nu investesc direct în active reale, ci încheie acorduri de swap cu o contraparte care se angajează să plătească o sumă echivalentă cu valoarea unui indice sau a unui alt activ pe care fondul este conceput să îl reflecte. Cu alte cuvinte, ETF-urile cu replicare sintetică își realizează expunerea pe piețe prin încheierea de acorduri de swap cu o contraparte. Acestea sunt acorduri încheiate între fond și o altă entitate, și în care contrapartea se obligă să plătească fondului tranzacționat la bursă profiturile sau pierderile rezultate din investiție, pe care fondul le-ar putea realiza investind direct în activele la care se referă un anumit ETF.
Principalul avantaj al ETF-urilor cu replicare sintetică este că sunt mai flexibile decât ETF-urile cu replicare fizică. Ele pot folosi diverse strategii, cum ar fi levierul sau vânzarea în lipsă, pentru a obține randamente mai mari.
Cu toate acestea, trebuie amintit că ETF-urile cu replicare sintetică sunt, de asemenea, mai riscante decât ETF-urile cu replicare fizică, deoarece activele investitorilor sunt garantate doar de contraparte, care este posibil să nu-și poată îndeplini obligațiile față de fond. În acest caz, investitorii riscă să-și piardă investițiile în cazul în care contrapartea intră în faliment.
ETF-urile cu replicare fizică și cele cu replicare sintetică diferă în multe privințe. ETF-urile cu replicare fizică investesc direct în active reale, oferind investitorilor o mai mare siguranță a investițiilor, dar sunt mai puțin flexibile și mai puțin costisitor de întreținut. ETF-urile cu replicare sintetică, pe de altă parte, încheie acorduri de swap cu o contraparte, oferindu-le mai multă flexibilitate și costuri de deținere mai mici, dar sunt mai riscante și mai complexe ca structură.
Datorită popularității în creștere a ETF-urilor, investiția în acestea a devenit mai ușoară și mai accesibilă pentru investitorii obișnuiți. Cu toate acestea, este important să înțelegem exact cum funcționează aceste fonduri tranzacționate la bursă și care sunt beneficiile și riscurile potențiale ale acestora. Investiția în ETF-uri poate fi o modalitate eficientă de a-ți diversifica portofoliul de investiții și de a îți crește șansele de a obține randamentele dorite. În același timp, trebuie reținut că fiecare ETF are propriile caracteristici specifice, precum structura, costurile de întreținere sau zona de investiții, care pot afecta rezultatele finale ale investiției. Înainte de a lua o decizie de investiție, ar trebui să studiezi cu atenție structura ETF-ului și să înțelegi riscurile asociate cu investiția într-o anumită clasă de active.