Fiecare investiție ar trebui să fie susținută de o analiză adecvată care să minimizeze posibilele riscurile și să maximizeze potențiale profiturile. Află care sunt două dintre cele mai populare metode de analiză care te vor ajuta să-ți îmbunătățești procesul de selecție al instrumentelor financiare și care îți vor ușura modalitatea de alocare a investițiilor, în activele cu potențial.

Ce este analiza fundamentală?

Cea mai simplă definiție a analizei fundamentale este dată de evaluarea bazată pe starea economiei sau a unei companii. Aceasta constă în cinci etape, care sunt detaliate mai jos. Acest tip de analiză este de obicei utilizată pentru investiții pe termen lung, așadar aceste etape sunt recomandate investitorilor care intenționează să investească pe un orizont de timp îndelungat.

Cele 5 etape ale analizei fundamentale
  • Analiză macroeconomică – se referă la evaluarea atractivității unei anumite piețe financiare. În acest sens, trebuie să se țină cont de situația politică dintr-o anumită țară, de situația economică generală și de factori economici precum cursul valutar, inflația, venitul național, bugetul sau raportul dintre ocuparea forței de muncă și șomaj.
  • Analiza sectorială – În această etapă, se ia decizia de a investi într-un anumit sector economic și se începe monitorizarea companiilor relevante. Este vorba despre analizarea industriei care oferă cele mai bune oportunități de investiții. În funcție de tendința de dezvoltare a industriei și de modificările venitului național generat în comparație cu alte industrii, pot fi evaluate potențialele riscurile și oportunități ale investiției în această industrie.
  • Analiza situațională – În această fază, se analizează o anumită companie dintr-o anumită industrie. Cu alte cuvinte, este vorba de a defini modul în care o anumită companie se comportă în comparație cu industria în ansamblu și unde se situează pe piață. Exemplele care ar trebui luate în considerare includ informații practice, cum ar fi: în funcție de obiectivele prioritare ale companiei, identificarea modelului de business și definirea punctelor sale forte, a punctelor slabe, a oportunităților pe care le creează și a amenințărilor pe care le prezintă profilul său de afaceri. Ultimii patru factori creează o analiză auxiliară numită SWOT (acronim pentru Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats – puncte forte, puncte slabe, oportunități, amenințări).
  • Analiză financiară – Nu trebuie să uităm că, în cele din urmă, investiția are ca scop principal obținerea unui profit. Pe scurt, analiza financiară ar trebui să ajute la determinarea valorii actuale a unei companii și a capacității acesteia de a genera profituri viitoare. Abordarea de bază în acest caz constă în examinarea a trei rapoarte financiare: Contul de profit și pierdere (veniturile generate de companie pe parcursul unei anumite perioade de timp, costurile suportate de companie pe parcursul unei anumite perioade de funcționare și rezultatele financiare finale), fluxul de numerar  (înregistrarea rulajului financiar intern al companiei, respectiv veniturile și cheltuielile, și modul în care compania își gestionează banii) și bilanțul (situația economică a companiei la un anumit moment dat, incluzând activele și pasivele).
  • Evaluarea acțiunilor – Înainte de a investi în orice companie, este mai ușor să se ia decizia finală prin determinarea valorii intrinseci a acțiunilor. Deoarece există diferite surse de venit bazate pe deținerea de acțiuni, trebuie să se ia în considerare nivelul dividendelor, modificările de preț ale acțiunilor etc. într-o anumită perioadă. Înainte de a determina valoarea intrinsecă a acțiunii, trebuie actualizate profiturile viitoare anticipate ale companiei. Acest lucru determină valoarea sa actuală, în timp ce suma profiturilor actualizate din deținerea acțiunilor determină valoarea intrinsecă a acestora.
Ce este analiza tehnică?

Cel mai simplu termen pentru a descrie analiza tehnică este analiza bazată pe informațiile disponibile pe graficele de preț. Analiza se bazează pe trei piloni, explicați mai jos. Analiza fundamentală răspunde la întrebarea “în ce să investim?”, în timp ce analiza tehnică răspunde la întrebarea “când ar trebui să investim?”. Pilonii menționați mai sus sunt:

  • Piața include orice informație în preț – Acest pilon presupune că nu este necesar să se studieze ce afectează prețul unui instrument sau de ce prețurile scad sau cresc. De ce? Deoarece mișcările prețului reflectă schimbările în ceea ce privește cererea și oferta, iar toți factorii care influențează prețul au fost incluși aici. Acest pilon se bazează pe convingerea că nivelurile prețurilor de piață sunt corelate cu toate informațiile disponibile despre un anumit instrument, despre emitentul acestuia (de exemplu, performanțe financiare bune) și condițiile economice și politice sau condițiile micro și macroeconomice (de exemplu avem deciziile băncii centrale, indicatorii de creștere economică, inflația sau șomajul). Prețurile activelor se ajustează imediat la orice informație nouă și reflectă starea pieței.
  • Prețurile se mișcă în tendințe – Conform acestei ipoteze, prețul unui activ se mișcă într-o anumită direcție pe o anumită perioadă de timp. Această situație se numește tendință. Prin observarea tendințelor, se poate determina care direcție de tranzacționare (cumpărare sau vânzare) este cea mai profitabilă. Trebuie reținut, totuși, că există multe variabile care determină dacă tendința va continua sau se va inversa.
  • Istoria se repetă – În timpul analizei grafice, se pot găsi modele care se repetă. Datorită faptului că, în anumite situații, comportamentele umane fac obiectul repetiției, studierea tendințelor din trecut poate fi folosită pentru a prevedea direcții viitoare de preț. De aceea, comportamentul colectiv al investitorilor de pe o anumită piață se repetă în funcție de anumite tipare grafice specifice.

Analiza fundamentală se bazează pe examinarea situației economice și a companiilor, concentrându-se pe factorii macroeconomici, industriali, situaționali sau financiari. Analiza tehnică, pe de altă parte, se concentrează pe graficele de preț, incluzând ipoteze precum: piața include orice informație în preț, prețurile se mișcă în tendințe și istoria se repetă. Ambele analize sunt instrumente importante pentru selecția activelor și al luării deciziilor de investiții. Care dintre ele va funcționa mai bine depinde de planurile individuale de investiții.

Combinarea celor două analize

În cazul în care un investitor nu este sigur ce tip de analiză să aleagă, este posibil să le ia în considerare pe amândouă. Unele companii se pot dovedi a fi investiții bune după o analiză combinată a celor două tehnici. Această metodă începe cu selectarea inițială a companiilor care îndeplinesc criterii de analiză fundamentală, cum ar fi rata de creștere a veniturilor anuale sau rata dividendelor, și apoi analizarea informațiilor provenite din graficul prețurilor acestora, pe baza pilonilor menționați anterior.

Exemplele prezentate în acest articol reprezintă doar o aproximare a unei metode care poate fi utilizată în luarea deciziilor de investiții. Indiferent de tipul de analiză ales, un element esențial pentru ca aceasta să fie utilă în orice fel este execuția sa eficientă.