INTRODUCERE

Lumea finanțelor și procesul de globalizare în continuă evoluție au influențat de mult timp economiile țărilor din diferite regiuni ale globului. Evenimentele din Orientul Mijlociu pot influența prețurile produselor în America de Nord, în timp ce suspendarea activității unei companii din Asia poate avea un impact imediat asupra piețelor bursiere din Europa.

Deși aceste conexiuni aduc adesea beneficii semnificative, precum fluxul de cunoștințe, know-how, tehnologie și capital, precum și dezvoltarea numeroaselor entități care cooperează din diferite colțuri ale lumii – istoria arată că ele pot duce și la recesiuni economice profunde. Am văzut acest lucru în timpul crizei financiare din 2008 și în timpul pandemiei de COVID-19. Dar când s-a întâmplat acest lucru pentru prima dată?

PANICA DIN 1857

Prima jumătate a anilor 1850 a fost o perioadă de creștere dinamică a industriei, comerțului și agriculturii în Statele Unite. Pe măsură ce oamenii migrau spre vestul continentului, rețeaua feroviară s-a extins, investițiile în infrastructură au crescut, iar comerțul cu bătrânul continent s-a dezvoltat rapid.

Situația s-a schimbat dramatic în vara anului 1857. În scurt timp, problemele financiare au început să afecteze tot mai multe companii și instituții financiare. Printre cele care au intrat în faliment s-a numărat N. H. Wolfe and Company, una dintre cele mai vechi firme de comerț cu cereale din New York.

Adevăratul punct de cotitură a fost însă insolvența Ohio Life Insurance and Trust Company, un important intermediar financiar între băncile din Ohio și New York. Vestea prăbușirii sale a declanșat rapid panica pe piețele financiare.

Investitorii au început să retragă fonduri din bănci în masă, iar în curând clienții obișnuiți le-au urmat exemplul. Valul tot mai mare de retrageri a determinat multe instituții financiare să-și piardă lichiditatea și, în cele din urmă, să suspende retragerile de numerar.

Retragerea în masă a depozitelor a dus la falimentul a sute de bănci mai mici din Statele Unite și a perturbat grav funcționarea sistemului financiar. Criza a încetat rapid să mai fie doar o problemă americană. Vestea dificultăților economice s-a răspândit rapid – ajutată în parte de telegraf, care fusese inventat cu doar câțiva ani înainte.

În scurt timp, panica financiară s-a răspândit și în Europa. Băncile implicate în piața americană și investițiile acestora au început să resimtă efectele crizei, care a afectat Marea Britanie, Germania și alte centre financiare ale Europei.

CAUZELE CRIZEI

Unul dintre cei mai importanți factori care au dus la criză a fost bula speculativă din sectorul feroviar. La mijlocul secolului al XIX-lea, căile ferate se numărau printre sectoarele economice cu cea mai rapidă creștere. Construcția de noi linii a permis transportul materiilor prime, extinderea comerțului și migrația către vestul Statelor Unite. Investitorii credeau că dezvoltarea căilor ferate va continua mulți ani, ceea ce a făcut ca acțiunile și obligațiunile feroviare care finanțau noi proiecte să fie extrem de populare.

Băncile erau dornice să finanțeze aceste investiții cu împrumuturi, iar capitalul venea și din Europa. De-a lungul timpului, speculațiile s-au intensificat. Au început să apară proiecte feroviare care existau doar pe hârtie, ceea ce a dus la apariția termenului ”paper railroad” (căi ferate pe hârtie). Companiile emiteau acțiuni și obligațiuni pentru a finanța linii care, de multe ori, nu erau construite niciodată. Cu toate acestea, investitorii continuau să cumpere aceste titluri, așteptându-se la creșteri suplimentare ale prețurilor. Ca urmare, s-a format o clasică bulă speculativă, iar prețurile acțiunilor multor companii feroviare au atins apogeul în iulie 1857 – cu doar o lună înainte de începerea panicii financiare.

Dezvoltarea căilor ferate a fost, de asemenea, strâns legată de sectorul agricol. Noile rute de transport au făcut posibilă transportul rapid al cerealelor și a altor produse agricole către porturile de pe coasta de est. Creșterea exporturilor i-a încurajat pe fermieri să-și extindă fermele și să cumpere terenuri, adesea finanțate prin împrumuturi bancare. Ca urmare, atât agricultura, cât și infrastructura feroviară au devenit puternic dependente de credit.

Situația s-a schimbat dramatic după sfârșitul Războiului Crimeei, în 1856. În timpul conflictului, Europa importase cantități mari de cereale din Statele Unite. Cu toate acestea, odată cu sfârșitul războiului, producția agricolă din Europa a început să-și revină. Scăderea cererii de produse agricole americane a determinat o scădere bruscă a prețurilor acestora. Pentru mulți fermieri, acest lucru a însemnat probleme financiare grave: veniturile lor au scăzut, dar obligațiile de credit au rămas aceleași. Un număr tot mai mare de ferme se luptau să ramburseze împrumuturile contractate pentru achiziționarea de terenuri și extinderea producției.

Dificultățile din agricultură au început rapid să afecteze sectorul financiar. Băncile care împrumutaseră anterior bani atât companiilor feroviare, cât și fermierilor dețineau sume mari de active legate de aceste industrii. Pe măsură ce prețurile agricole au scăzut și unele proiecte feroviare s-au dovedit neprofitabile, tot mai mulți debitori au încetat să-și ramburseze datoriile. Scăderea valorii acțiunilor și obligațiunilor feroviare a slăbit și mai mult bilanțurile băncilor.

Criza a fost agravată și mai mult de scufundarea navei SS Central America în septembrie 1857, care transporta peste 13,6 tone de aur din California către băncile de pe coasta de est a Statelor Unite. Aurul era destinat să consolideze rezervele bancare și să contribuie la menținerea lichidității într-o situație deja tensionată. Cu toate acestea, naufragiul a făcut ca aurul să nu ajungă niciodată la destinație, slăbind și mai mult încrederea în sistemul financiar și adâncind panica bancară.

CONSECINȚELE CRIZEI

După ce a început panica financiară, criza s-a răspândit rapid din sectorul bancar către alte domenii ale economiei. Băncile – cele care au reușit să nu falimenteze – au restricționat creditarea sau au oprit complet finanțarea pentru noi investiții. Acest lucru a afectat grav întreprinderile care depindeau de capitalul extern. Multe companii comerciale și industriale au fost forțate să-și reducă operațiunile, iar unele au declarat falimentul.

Sectorul feroviar a fost afectat în mod deosebit. Scăderea prețurilor acțiunilor și dificultățile de finanțare au făcut ca unele companii să nu mai poată continua construirea de linii noi sau să-și achite datoriile. Drept urmare, multe proiecte de infrastructură au fost suspendate sau abandonate.

Agricultura a suferit, de asemenea, consecințe grave. Scăderea prețurilor agricole, combinată cu restricționarea creditelor, a agravat situația financiară a multor ferme. În regiunile agricole, falimentele au crescut, iar unii fermieri și-au pierdut terenurile pe care le cumpăraseră anterior pe credit. Acest lucru i-a determinat pe mulți dintre ei să migreze către orașe.

Problemele economice s-au transformat rapid în consecințe sociale. Falimentele întreprinderilor și scăderea producției au dus la creșterea șomajului, în special în rândul muncitorilor din industrie. În multe orașe americane, muncitorii afectați de recesiune au organizat demonstrații și proteste.

Legăturile financiare puternice dintre Statele Unite și Europa au făcut ca problemele economiei americane să afecteze rapid piețele de pe cealaltă parte a Atlanticului. Băncile din Londra, Hamburg și Paris dețineau investiții în proiecte de infrastructură americane, astfel încât scăderea valorii acestor active a slăbit și sistemul financiar european. Ca urmare, disponibilitatea creditelor a scăzut, comerțul internațional a scăzut și multe țări au înregistrat o încetinire economică.

LECȚII PENTRU INVESTITORII MODERNI

Criza din 1857 a demonstrat cât de interconectată devenise economia globală în plină expansiune, chiar și la acea vreme, și cum evenimentele dintr-un singur sector pot afecta întregul sistem financiar. Problemele apărute în doar două sectoare – căile ferate și agricultura – s-au extins rapid la bănci, comerț și investitori din numeroase țări.

Una dintre cele mai importante lecții învățate din această criză este importanța gestionării riscurilor. În anii care au precedat colapsul, multe investiții s-au bazat pe un optimism excesiv și pe speculații. Investitorii au cumpărat acțiuni și obligațiuni în proiecte a căror valoare reală era adesea dificil de evaluat. Un echivalent modern ar putea fi investițiile în industrii noi, în rapidă dezvoltare, unde potențialul de creștere vine adesea la pachet cu un risc crescut.

O altă lecție cheie este importanța diversificării. La mijlocul secolului al XIX-lea, o mare parte din capital și instrumente financiare (cum ar fi împrumuturile și obligațiunile) erau concentrată într-un singur sector – căile ferate. Când acel sector a început să întâmpine probleme, întregul sistem financiar a resimțit imediat impactul. Pentru investitorii moderni, acest lucru subliniază importanța distribuției capitalului între diferite sectoare, clase de active și regiuni geografice.

Criza din 1857 demonstrează, de asemenea, cât de importante sunt legăturile dintre mai multe economii. Într-o lume a piețelor financiare globale, evenimentele dintr-o țară pot influența rapid investitorii din alte părți. Prin urmare, atunci când se iau decizii de investiții, este important să iei în considerare nu numai situația companiilor sau a sectoarelor individuale, ci și mediul economic mai larg și relațiile economice internaționale.

Întrebări frecvente

Ce a fost criza globală din 1857?

Panica din 1857 a fost prima criză financiară globală din istorie. Aceasta a afectat Statele Unite, țări europene precum Marea Britanie și Germania, precum și anumite părți din America de Sud și Asia. Ea a venit în urma unei perioade foarte productive a comerțului internațional și a expansiunii rapide a căilor ferate în Statele Unite, ceea ce a făcut companiile feroviare să fie deosebit de atractive pentru investitori.

Ce factori au provocat criza din 1857?

Criza a rezultat dintr-o combinație de factori: o bulă speculativă pe piața feroviară, scăderea prețurilor mărfurilor și dependența excesivă de credit. Primii doi factori au dus la falimentul unor companii și ferme, ceea ce, combinat cu al treilea factor, a cauzat probleme grave în sistemul bancar.

Cum au contribuit băncile la bula speculativă de pe piața feroviară?

Speculațiile de pe piața feroviară au fost alimentate de apariția rapidă a unor noi companii feroviare. Pe măsură ce rețeaua feroviară se extindea rapid în Statele Unite, băncile finanțau cu entuziasm noi proiecte și ofereau acces facil la credite pentru dezvoltarea căilor ferate. Mulți investitori au văzut, de asemenea, acțiunile companiilor feroviare ca o oportunitate de a obține profituri rapide, adesea fără să-și dea seama că multe proiecte erau supraevaluate sau se bazau pe ipoteze riscante.

Care sectoare au fost afectate cel mai mult de pe urma crizei?

Multe sectoare și economii din întreaga lume au fost afectate de criza din 1857. Cu toate acestea, sectoarele cele mai afectate au fost industria feroviară, care a fost grav slăbită după spargerea bulei speculative, precum și agricultura și industria, care au fost afectate de scăderea cererii și de scăderea prețurilor mărfurilor, cum ar fi cerealele.

Ce lecții pot învăța investitorii moderni în urma crizei din 1857?

Prima criză financiară globală subliniază importanța unei analize atente a pieței înainte de a lua decizii de investiții și necesitatea diversificării portofoliului. Investitorii care și-au concentrat tot capitalul în acțiuni feroviare, în loc să-l împartă între diferite clase de active, au suferit pierderi semnificative.

Astăzi, investitorii ar trebui să rămână deosebit de precauți în ceea ce privește piețele noi sau în creștere rapidă, deoarece acolo apar adesea bule speculative. Dacă investești în astfel de sectoare, ar fi înțelept să echilibrezi portofoliul cu active mai puțin sensibile la volatilitatea pieței.